Ce bine ar fi dacă s-ar termina înainte să apară această prepoziție. Chiar dacă trece neobservată, trage după sine o cantitate mare de suspans. Întotdeauna apariția ei taie răsuflarea; se joacă cu sentimentele. Când ți-e lumea mai dragă și ai vrea să tragi aer în piept, satisfăcut că totul s-a terminat, acest cuvințel dublează ritmul inimii. Cele mai mari satisfacții se subordonează apariției lui “dar” și are chiar puterea să alunge clipele de încununare.

Capitolul 4 din cartea Faptele Apostolilor prezintă starea de exuberanță a primilor creștini, euforia începuturilor puternice, romanțate de o naivitate nevinovată, prin alegerea unui anumit Iosif, care a vândut un ogor și a donat valoarea la picioarele apostolilor, atent fiind la nevoile materiale ale fraților lui creștini. Este expresia elocventă a spiritului de unitate, părtășie și dragoste din Biserica Primară.
dar,
capitolul 5 începe cu o acțiune similară ca formă, diametral opusă ca “spirit”. Probabil că prețuirea pe care a primit-o Iosif din partea fraților a fost de dorit și pentru alți agenți Real Estate, așa că s-au găsit doi oameni setoși după aprecieri să încerce să-i impresioneze pe apostoli. DAR, plata a fost crudă pentru ei.

Este de remarcat atitudinea cu care unii credincioși ai secolului al XXI-lea dau partea Domnului, foarte asemănătoare cu cea a lui Anania și Safirei. Poate că dacă evenimentul tragic s-ar fi repetat odată la 200-300 de ani, Biserica ar fi fost mai curată. Poate…
Din păcate unii perpetuează atitudinea egoistă, mândră, lipsită de sensibilitate și altuism, manifestată și prin absurda atitudine de “control” și pretenția de decizie dusă la extrem a dărniciei lor, atitudine care denotă faptul că încă este adânc în inima lor ceea ce deja au dat.

Cu cât mai puțin “dar,” cu atât mai multă dragoste.