Legat de ce spuneai, ai dreptate cu privire la piedicile care pot aparea si le-ai identificat intr-un mod foarte realist. Peste toate, trebuie sa tinem cont de cateva cazuri care necesita practicarea marturisirii. Printre acestea, se remarca pacatul impotriva fratilor, care trebuie rezolvat cu fratii, nu doar cu Domnul, patimile sexuale care, deseeori, au o putere prea mare pentru a lupta singur si pacatele care au implicat practici oculte, vrajitorii etc. Pentru acestea, si nu numai, marturisirea este o mare binecuvantare.

Apoi, am remarcat in expresiile tale o retinere fata de oamenii carora le facem marturisirea. As completa doua lucruri:
- si noua ne fac altii marturisiri, asa ca totul trebuie sa inceapa cu noi in corectarea atitudinii si a maturitatii cu care trebuie primita o marturisire;
- nu este un principiu corect sa respingem ceva doar din cauza experientelor negative (chiar daca sunt prea multe…)

Oricum, stiu ca marturisirea se practica destul de putin (mult prea putin). Eu invat biserica pe care o pastoresc sa fim sinceri si transparenti unii fata de altii, la fel cum suntem fata de Domnul, in ciuda imperfectiunilor noastre, care deseori ranesc. Cat priveste persoana areia ii incurajez sa practice marturisirea, cred ca aceasta trebuie sa fie pastorul caruia ii pasa de oamenii din biserica. Daca nu-i pasa (ma refer la exemplele tale negative), ma intreb daca acel pastor pastoreste…

Cred in continuare ca o atitudine matura in biserica aduce zidire prin marturisire si nicidecum manipulare ulterioara.

“Intotdeauna nesupusii se vor victimiza” … hmm.. un lucru tragic pentru ca daca le zici sa se scimbe.. crede ca esti inpotriva lor, nu?

La sfarsit, cand se va trage linie, ori vom fi ajuns sclavii imaginii noastre proprii (ceea ce inseamna ca ne-am petrecut viata facand pe placul altora), sau vom fi recunoscuti de Dumnezeu insusi fiindca am raspuns chemarii de a sluji pe altii.

Asa de bucuros sunt fiindca in RCF zbarnaie ecoul slujirii fratesti, fara prefacatorie. Fie ca Domnul sa rezulte in tot mai multa pasiune in slujire!

Insa ce spui tu este total contradictoriu cu aceasta perceptie generala care suna atat de logica firii umane. Tu spui ca de fapt numai servind pe altii vom fi cu adevarat satisfacuti.

Insa uite o provocare pentru tine. Ce mesaj ai la adresa oamenilor crestini care isi limiteaza activitatea de servitori doar in cadrul famiiliei lor? Deci mai concret, ce raspuns ai pentru o scuza de genul
“Muncesc 8-9 ore pe zi ca sa pun painea pe, masa, asta nu este o forma de servire?”

apropo, citesc tot ce scrii…intotdeauna am admirat stilul asta de scris, dar acuma e si mai interesant…direct…posibil ca trebuia din prima sa fie asa…good job, oricum!!! n=ai ce pierde…poate ne vom trezi careva…

Este bine sa avem discernamantul sa traim visul pe care Domnul il are pentru fiecare dintre noi, trecand peste sensibilitatile afective… sau de alta natura. Daca Domnul ne va calauzi inapoi, nu ma voi opune. Totusi, as avea nevoie de o confirmare foarte clara pentru aceasta miscare.

Ce te-a facut sa crezi ca m-am enervat?
Am avut reactii cu adevarat dure la anumite editoriale, inclusiv cu telefoane si… Ceea ce cred , scriu, si stiu bine ca nu e pe placul tuturor. Adevarul este ca traim vremurile in care nu mai merita sa umblam cu manusi, mai ales acolo unde stim ca sta putreziciune si focare de infectie. Asta este concluzia la care am ajuns, iata, dupa aproape 8 ani de pastoratie.
Cat despre BBQ, il da primul care o sa fie gazda; daca vin eu, il dai tu si invers.
Salutari familiei.

PS. Ionciule, totusi esti dator cu un barbeque (bineinteles din dobitoace curate), salutari familiei! Domnul sa fie cu voi toti!

Te salut “Bradine” si.. ma bucur ca ne intalnim si pe aici. Salutari familiei.

2. Trebuie sa faci distinctie intre voia activa a lui Dumnezeu si voia permisiva a lui Dumnezeu. Voia activa ne impinge sa calauzeste sa facem un anumit lucru. Voia permisiva a lui Dumnezeu accepta ca noi sa facem anumite lucruri, chiar daca ele nu sunt dua placul Lui. Faptul ca nu te-a traznit cand ai comis un pacat inseamna ca Dumnezeu a fost de acord cu asta? Nici vorba! Faptul ca Samson a cautat cearta cu filistenii, era de natura sa-l ajute sa-si implineasca scopul pentru care a existat si anume sa elibereze poporul Israel. Insa, toata cearta lui s-a invartit numai in jurul femeilor care i-au sucit capul dintre filistence, iar planul lui Dumnezeu a ramas pe plan secund. Si-a consumat forta pentru razbunari personale: prima data pentru ca i-au luat nevasta si au dat-o altcuiva, iar apoi, evenimentul cu ghicitoarea (cand a fost tradat de propria lui sotie “fidela”, iar in final, Dalila. Pana la urma, cate aventuri “extra” iti trebuie ca sa iesi din voia lui Dumnezeu? putem spune atunci ca Samson a fost baiat bun ca a avut doar vreo 3…???
Marea invatatura din experienta lui Samson este sa nu risipim valorile pe care Domnul ni le-a dat!

Desigur ca este o abordare foarte sumara a subiectului. Poate ca o sa scriu un articol despre asta.

“Humble yourselves so that you may be exalted in due time”

BTW, this is me Mike writing

cu drag,manuela &my family