Marturisirea este, de fapt, procesul prin care descoperim o radacina ascunsa si o expunem, fara apa, la soare. In scurt timp se va usca…

Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare si multi sa fie întinati de ea.

Efecte si cauze…

Intotdeauna oamenii, chiar si cei din Biserica, au fost surprinsi în gandirea lor de aceasta relatie logica. Foarte des, pentru ca suntem interesati excesiv de imaginea noastra, suntem gata sa cautam sa rezolvam efectele, fara a merge mai departe si a rezolva cauzele.

Un adevar fundamental este acesta: noi nu suntem doar ceea ce se vede. Chiar daca cei din jur pot vedea limitat ceea ce suntem, sau vor suporta partial efectele a ceea ce suntem, adanc, în mintea si inima noastra, se afla porniri, taine, care atunci cand gasesc mediul prielnic vor iesi la iveala.

Superficialitatea relatiilor din ziua de azi, în care sa fi omenos se rezuma doar la salutul frumos si la zambetul tandru din coltul gurii, influenteaza si relatiile din interiorul Bisericii. Formule mai mult sau mai putin traditionale aruncate înainte de inceperea “programului” sau dupa, întrebari care nu mai asteapta raspunsuri, nu denota genul de relatie pe care Domnul o asteapta de la frati! De fapt, frica de relatii consistente vine tocmai din frica de a nu fi cunoscut bine. Motivul des invocat al “intimitatii”, sau a fricii de a nu fi ranit, este fals.
De fapt, ne este frica sa nu iasa la iveala radacinile noastre ascunse!

O alta dimensiune a ceea ce noi suntem în ascuns este modul in care ne comportam cand suntem iertati. Uneori, luam decizia puternica de a scoate din radacina raul pentru care am fost iertati, iar Domnul binecuvinteaza o astfel de decizie, alteori, ramanem oameni superficiali si devenim vulnerabili fata de ispitele ulterioare. Uneori, expunem doar o imagine noua, nu o inima noua. Acesta este motivul pentru care multi, care au avut un moment al pocaintei, au cautat doar o îndreptare a vietii nu o schimbare a ei. Acest gen de pocainta este foarte vulnerabila, deoarece motivatiile vietii vechi înca sunt cuibarite în inima.

Cu toate acestea, exista si posibilitatea ca sa se ascunda radacini adanci chiar si dupa o pocainta autentica. Momentele de slabiciune, de neatentie, se pot transforma în usi deschise pentru ca o samanta a raului sa intre si sa incubeze, pana va da lastari. Atunci, multi se întreaba: de unde a iesit acel rau? De fapt, samanta era acolo…

Ce avem atunci de facut?
O examinare sincera, dezgolita de o imagine prea buna de sine, ne-ar ajuta sa descoperim în noi lucruri pe care suntem gata sa le judecam la altii. O asemenea cercetare, ne ajuta pentru un pas ulterior, marturisirea. Marturisirea este, de fapt, procesul prin care descoperim o radacina ascunsa si o expunem, fara apa, la soare. In scurt timp se va usca… va muri.

Sa dam la o parte pamantul care acopera cu atata atentie radacinile ascunse din inima si sa le extirpam. Oricare ar fi acest pamant (religiozitate, mandrie, orgoliu, imagine eronata de sine etc), da-l la o parte si lasa ca Duhul Domnului sa lucrez pentru a face din inima ta un teren propice pentru altfel de roada: roada Duhului.