…oamenii nu pot recepta realitatea copilariei spirituale ca pe un compliment.

Inca n-am auzit vreun credincios sa afirme ca nu vrea sa se maturizeze. Toti vor acest lucru… Insa, nu l-am auzit înca pe nici unul sa spuna despre sine ca este copil spiritual. Toti vor sa se maturizeze, dar nimeni nu simte nevoia, pentru ca nimeni nu se vede copil. Cine sa se maturizeze atunci?
Copilaria spirituala este o faza absolut normala în viata unui credincios. Nici nu este sanatoasa evolutia spirituala fara a se putea identifica foarte clar perioada copilariei. Problema mare este ca unii nu parasesc niciodata aceasta stare, ramanand copii prea multi ani de zile. O alta mare problema apare atunci cand oamenii se rusineaza de acest stadiu al vietii de credinta si-l neaga. Urmarea este lipsa dorintei de a creste.
Este adevarat ca oamenii nu pot recepta realitatea copilariei spirituale ca pe un compliment. Ceea ce este cel mai important este ca oamenii sa accepte sa intre în procesul maturizarii.
Iata cateva caracteristici ale copilariei spirituale:
1. Apostolul Pavel identifica aceasta stare cu o atitudine înca lumeasca în multe aspecte. Trairea unei vieti de sfintire este un proces care urmeaza nasterii din nou. Acest proces slefuieste în noi caracterul lui Christos, elimina practici vechi si puternic înradacinate. Cu alte cuvinte, multe dintre lucrurile vechi înca se mai observa în viata unui copil spiritual, pana cand acesta îsi va schimba inclusiv obiceiurile.
2. Copilaria spirituala este caracterizata si de nevoia de protectie. Este normal ca un copil sa fie protejat, dar este anormal ca un copil sa nu accepte protectia. Dificultaea apare din faptul ca oamenii refuza statutul de copii.
3. Dorinta excesiva de a i se face pe plac este o caracteristica generala pentru copii, valabila si din punct de vedere spiritual.
4. Unul dintre cele mai puternice expresii ale copilariei este invidia, izvorata dintr-un simt al proprietatii exagerat. Manifestata în viata privata, în viata de familie, în societate si chiar între biserici, invidia face ravagii. Sa am impresia ca totul este atat cat stiu sau am eu, este o caracteristica de infantilism spiritual.
Imaginati-va cum arata, din punct de vedere fizic, un copil de 45 de ani… Nu este de dorit o asemenea stare. Nici din punct de vedere spiritual, nu este de dorit sa vezi oameni îmbatraniti, dar imaturi.
Alege sa cresti…

This post has no comment. Add your own.

Post a comment