Nu întotdeauna întăreşte regula… Sunt excepţii care pot fii fatale.
În general, nu pun mare preţ pe amănunte decât perfecţioniştii. Tragedia este, însă, că de multe ori, ceea ce nu vrem să conteze pentru noi (nu neapărat că nu contează), numim AMĂNUNT.
În această situaţie, amănuntele din viaţa noastră pot să se transforme în suma compromisurilor, a căderilor, a slăbiciunilor cu care nu mai vrem să ne batem, ci le dăm un nou statut, de mici permisiuni, plăcerea mea, singura mea ieşire în decor etc.
Ceea ce nu ştim este că prima excepţie o atrage pe a doua, pe a treia şi tot aşa, până când viaţa noastră devine un lung şir de excepţii, care, de fapt, vor devenii regula.
Un exemplu concludent este Solomon. Nici un om nu a avut privilegiile pe care le-a avut el. Nici unui om nu i-a fost dat să aleagă aşa cum i s-a dat lui. A ales bine, dar, de remarcat faptul că o binecuvântare primită nu trebuie confundată cu succesul etern!
Privind depresiile prin care a trecut acest mare împărat a lui Israel, afirmaţiile pesimiste, sinucigaşe, de plumb, stăm să ne gândim ce tragedii a putut să treacă de a ajuns acolo?
Totul a pornit de la o excepţie: aducea jertfe şi pe înălţimi; nu numai pe înălţimi! Şi pe înălţimi, deci, şi la Cortul tatălui său, David. O excepţie. Această excepţie l-a învăţat cu compromisul, iar lipsa consecinţelor imediate l-au împins la hedonism, filosofie nebunească, până acolo că a ajuns să aibă cel mai mare harem cunoscut vreodată. Peste toate, s-a căsătorit cu fiica faraonului Egiptului, care i-a influenţat decisiv viaţa.
Totul de la o excepţie: se poate şi puţin pe lângă.
Excepţia nu l-a costat doar pe el, ci întreg Israelul a suferit. După el împărăţia a fost împărţită în două, iar astarteele şi idolii au stat încă vreo 300 de ani în Israel, până când împăratul Iosia a luat decizia îndepărtării lor.
O deplasare mică, astăzi, va avea efecte incalculabile în viitor. O eroare mică, necorectată, va costa mult în viitor.
Nu este de mirare că în cartea Eclesiastul, Solomon este atât de pesimist, din moment ce ştia bine care au fost cerinţele lui Dumnezeu pentru el.

Adevărul este că pierzi plăcerea părtăşiei cu Dumnezeu, lăsându-te condus de excepţii.