Respectul pentru Domnul nu are de-a face cu un loc sau cu anumite circumstanţe, ci cu o atitudine constată şi permanentă.

Cred că era un om foarte activ. Cred că-i plăcea să sară în ajutorul altora. Probabil că era foarte nerăbdător să ajungă Chivotul în Ierusalim.
Nu ştiu care a fost criteriul după care s-au ales cei care au stat aproape de carul care transporta Chivotul, dar, Uza cred că a fost foarte nerabdator să fie acolo, aproape de car. Woooow!!! Atât de aproape! Dacă ar întinde mâna l-ar putea atinge. Ce strălucitor este! Probabil că încerca să-şi imagineze cum suna glasul Domnului dintre heruvimii de pe capac. Se mai vedeau urme de sânge cum preoţii au stropit capacul ispăşirii, dar acest lucru nu a furat cu nimic strălucirea aurului. Nu puteai să fi decât fascinat. Atât de fascinat încât să uiţi lucrurile elementare de care trebuie să ţii cont în prezenţa lui Dumnezeu.

Oare nu a auzit niciodată David cum trebuia cărat Chivotul? Oare nu a ştiut Uza că este interzis să atingi Chivotul? Cu siguranţă că au ştiut, dar au fost surprinşi de evenimente.

După 20 de ani de stat pe deal, Chivotului nu i s-a mai acordat aceeaşi importanţă care trebuia să i se dea. A stat acolo liniştit 20 de ani, nu a facut mare vâlvă, aşa că ne putem comporta cu el cum vrem. De fapt, ceea ce nu au înţeles nici unul dintre ei a fost faptul că nu Chivotul era esenţa acţiunii lor, ci Dumnezeu, care era reprezentat de Chivot.

Probabil că una dintre cele mai mari lecţii pe care acest eveniment nefericit, moartea lui Uza, ni-o transmite, este pericolul superficialităţii. Uza a crezut că-şi poate permite orice. Nu a ştitut că Legile lui Dumnezeu sunt veşnice şi că ascultarea de Domnul este esenţa părtăşiei cu El.

O altă eroare fatală pentru Uza a fost desacralizarea. Libertatea nu trebuie confundată cu desacralizarea. Extrema opusă este sacramentalizarea. Este la fel de periculoasă. Ceea ce Domnul a aşteptat de la ei atunci şi aşteaptă şi de la noi astăzi este respectul pe care trebuie să-L manifestăm pentru El.

Respectul pentru Domnul nu are de-a face cu un loc sau cu anumite circumstanţe, ci cu o atitudine constată şi permanentă.
Uneori anumite acţiuni ale noastre s-ar putea să aibă consecinţe foarte dure. Har nu înseamnă eliminarea consecinţelor. Ceea ce trebuie să învăţăm din această lecţie a istoriei este să luăm foarte în serios modul în care ne raportăm la Domnul, la ascultarea de El.
Libertate nu înseamnă anarhie!