David a înţeles inima lui Dumnezeu şi a prevăzut lucrarea crucii, intrând în posesia binecuvântărilor ei, înainte ca să se fi întâmplat.

Pentru mult timp am fost într-o eroare, dar astăzi mi-am dat seama de ea.
Câţi dintre oamenii care au fost de câteva ori pe la vreo biserică nu ştiu că David a fost un om după inima lui Dumnezeu? Câţi, însă, şi-au pus şi întrebarea de ce?

Eu am crezut că David a fost un om după inima lui Dumnezeu pentru că a fost milos cu Mefiboşet, pentru că a primit o ungere specială încă de mic, pentru că a recunoscut autoritatea lui Saul care era încă rege şi nu şi-a permis să-i facă vreun rău… şi multe alte motive. Desigur, nu puteam să cred că a fost după inima lui Dumnezeu pentru nefericitul eveniment cu Bat-Şeba, nici pentru că ucisese atâţia oameni în confruntările sale.

Studiind mai în profunzime despre viaţa spirituală a lui David, am ajuns la concluzia că m-am înşelat.

Cortul lui Moise a avut o menire profetică de a prefigura lucrarea mântuitoare pe care o va face la împlinirea vremurilor Christos. În Epistola către Evrei, scriitorul dezvăluie aceste adevăruri profunde ale “construcţiei spirituale” pe care Christos, prin trupul Său uman, o desăvârşeşte, perdeaua care desparte Sfânta de Sfânta Sfintelor fiind chiar El.
Perdeaua din Cortul lui Moise avea un mesaj foarte tranşant: este imposibil să treci dincolo de ea şi să trăieşti! Mesajul jertfei lui Christos, este exact opusul: ESTE IMPOSIBIL SĂ RĂMÂI DINCOACE DE PERDEA ŞI SĂ TRĂIEŞTI!!!

Diferenţa se află în împlinirea condiţiilor pentru ca omul să poată din nou să stea în prezenţa sfinţeniei lui Dumnezeu. Condiţia provizorie, pentru preoţii mozaici, era jertfa unui animal. Condiţia universală, necesară şi suficientă, este jerfta lui Christos. Prin Trupul Său perdeaua a fost ruptă în două, jertfa lui deschizând o uşă de acces direct la Tatăl.
Dar, ce au toate acestea cu David?

Din tot Cortul lui Moise mai rămăsese Chivotul, simbolul prezenţei nemijlocite a lui Dumnezeu. David s-a trezit dintr-o dată cu Chivotul lui Dumnezeu, fără Cort, fără altare, fără perdea. Ce-ai fi făcut să te afli într-o asemenea situaţie, în care, orice mişcare se transforma într-o încălcare a Legii Ceremoniale? Probabil că majoritatea dintre noi ar fi renunţat să-şi asume responsabilitatea şi nu şi-ar fi asumat riscul să treacă dincolo de canoanele stricte ale ritualurilor.

David a văzut mult mai departe. El era un profet. Mulţi dintre psalmii scrişi de el sunt profeţii despre Mesia, chiar despre jertfa lui Christos. În inima lui s-a ivit o sete insuportabilă de a fi dincolo de perdea, în prezenţa lui.
David a fost un om după inima lui Dumnezeu pentru că a intrat dincolo de perdea, prin jertfa lui Isus Christos, manifestată printr-o credinţă nebunească, văzută doar prin atemporalitatea lui Dumnezeu. David a înţeles inima lui Dumnezeu şi a prevăzut lucrarea crucii, intrând în posesia binecuvântărilor ei, înainte ca să se fi întâmplat.