Şi totuşi, se pare că în perioada în care Chivotul a fost în acel loc, A FOST CEA MAI DINAMICĂ VIAŢĂ SPIRITUALĂ DIN ISTORIA POPORULUI EVREU!!!

Dacă s-a împrietenit Dagon, zeul filistenilor, cu Chivotul Legământului? Dacă l-au ars? Dacă o să-i protejeze de acuma pe filisteni?
Câte întrebări nu şi-au ridicat evreii în perioada în care Chivotul a fost luat de către filisteni drept pradă de război?
Au ajuns să creadă în Chivot mai mult decât în Dumnezeu. Pe El nu-l puteau vedea, aşa că, le era mai uşor să se sprijine pe ceva ce vedeau.

Este o tendinţă omenească aceasta. De fapt, a fost la fel de periculoasă această atitudine ca şi oricare altă atitudine idolatră. Au ajuns să creadă că Chivotul are putere prin el însuşi.

A venit însă vremea să preia David cârma Israelului. Îi ardea inima să reinstaureze închinarea. Probabil că s-a sfâtuit cu apropiaţii lui cum să procedeze. Dar, le lipsea elementul central al închinării: Chivotul.
Dumnezeu i-a determinat pe filisteni să renunţe de bună voie la Chivot, iar sărbătoarea scăpării de el cred ca a fost mai mare decât cea a capturării lui.

Începe dilema religioasă: unde punem chivotul? Cum aranjam locul? Ce culori? Cat de mare? Cu săli pentru Şcoala Duminicală sa nu nu? Cu sală pentru nunţi sau nu? Îi facem birou păstorului? Cat de mic? Facem si sala de protocol? Etc etc etc.
Dacă nu era cineva care să ia decizii, cred că apăreau încă câteva denominaţii chiar atunci, în Israel.

A stat acasa la Abinadab, până când David vrea să-l repună în centrul vieţii lor: în Ierusalim. Mai mult decât Chivotul în sine, David a vrut să readucă închinarea înaintea Dumnezeului viu, Yahve.

Se vede bine ca David nu prea le avea cu regulile de la temple, drept urmare, procedează total eronat în a aduce Chivotul. Preţul este viaţa lui Uza. Frica îi cuprinde pe toţi, iar această frică îl împiedică pe David să ducă Chivotul la el acasa, cum planificase. Îl duce temporar la Obed Edom, până pregăteşte Cortul.

Ne-am fi aşteptat să înceapă o construcţie grandioasă, minuni arhitectonice, însă totul este atât de simplu… Un cort. Fără curtea exterioară. Fără perdeaua dinăuntru şi fără altare. Fără ligheanul de arama şi sfeşnice… Un cort. O bucată de pânză întinsă. Fără strălucire şi confort. Şi totuşi, se pare că în perioada în care Chivotul a fost în acel loc, A FOST CEA MAI DINAMICĂ VIAŢĂ SPIRITUALĂ DIN ISTORIA POPORULUI EVREU!!!

Oamenii veneau oricând, pur şi simplu, să cânte, să se închine, să celebreze prezenţa nemijlocită a lui Dumnezeu acolo, în mijlocul lor. Formalismele dispăruseră, regulile reci şi neexplicate la fel… De fapt, David era specialist în a încălca regulile religioase. Mai mâncare pâini sfinţite de pe masa din Cort, doar pentru că îi era foame.

Acuma era în largul său. Acesta este mesajul!!! În prezenţa lui Dumnezeu trebuie să fii în largul tău.