Mila trebuie să fie pur şi simplu trăită. Nu este ceva ce vine dintr-o scremere moralistă.

Am văzut de nenumărate ori fraţi care se prăpădeau de plâns ascultând o mostră de “har” revărsat peste biserică, venită dintr-o poveste, mai mult sau mai puţin reală, cu mult iz dramatic sau chiar tragic. Batiste fluturând pe sub nasul înroşit a “miloşilor” din biserică, gata să plângă la fiecare accident, operaţie, naştere dificilă, şi alte zgârieturi în genunchii copiilor care au căzut cu bicicleta. Apoi, urmau o serie de remarci, după încheierea programelor, în care fiecare îşi etala, mai zgomotos decât altul, cât de mişcat a fost de toată povestea care a monopolizat Serviciul de Închinare. Şi iată cum, bisericile pline de miloşi, îşi stâmpărau setea de telenovele nevizua-lizate (era interzis televizorul), şi se şi spălau pe mâini de o aşteptare măreaţă a Domnului, manifestarea practică a unui caracter nou, MILOS. Nu îi mişca nimic din îndurarea Domnului, prezentată în fugă printre multele poezii şi alte “puncte din program”, dar erau deosebit de sensibilizaţi de vreo întâmplare senzaţională.

Aş fi nedrept să nu-mi amintesc şi de o altă faţetă a lucrurilor, când oameni simpli, cu parfumul unei vieţi nepoluate de aglomeraţie, viteză, tehnologie etc, cu atâta naturaleţe şi normalitate ştiau să sară în ajutorul vreunei familii care a trecut prin vreo greutate sau alta. De la cele mai simple lucruri, până la cele mai necesare, plutea în aer o frumuseţe a slujirii practice. Era un gest normal să duci cuiva un bidon de lapte pentru că avea copii şi lor le-a ars grajdul… Şi alte multe asemenea banalităţi.

Dincolo de modul în care s-a înţeles şi s-a practicat mila, suntem chemaţi să trăim noi această virtute extraordinară, care materializează ceea ce Domnul, prin Christos, a făcut pentru noi: a avut îndurare, a avut milă şi acest lucru L-a condus la Golgota.

Mila trebuie să fie pur şi simplu trăită. Nu este ceva ce vine dintr-o scremere moralistă. Dacă ai căpătat milă, dă mai departe milă. Dacă nu dai milă, fără să aştepţi recompense şi fără să ai preferinţe cui i-o acorzi, înseamnă că nu ai înţeles încă mila lui Dumnezeu pentru tine. Nu eşti conştient de imensitatea milei care a compensat dreptatea lui Dumnezeu, care cerea acuzare. Mila s–a interpus între dreptatea şi dragostea Domnului, declarând iertarea. Dacă ai avut parte de milă, dă-o mai departe