Banii sunt întotdeauna binecuvântați, când îi folosești pentru fapte bune.
-Gala Galaction

Pe extreme avem de ce să ne rezemăm: de garduri. Unii elogiază sărăcia și își construiesc busturi aurite de “smerenie” în numele foamei, în timp ce alții stau cu nasul dincolo de linia de orizont, în bătaia vântului, numărând în minte teancurile de bani adunate cu sudoare (mai multă sau mai puțină). Și unii, și alții, se reazămă de garduri. Unii fac din sărăcie un pilon al sfințeniei, pe când ceilalți, din bogăție au făcut motivația relației lor cu Domnul.

Se vehiculează foarte des o întrebare zdrențoasă: cum e mai bine să fii, bogat sau sărac?

Se chinuie filosofii să răspundă la această întrebare de mai bine de 6000 de ani și încă nu au găsit răspunsul; nici nu o să-l găsească!

Bogăția și sărăcia nu înseamnă nimic, pentru că nu sunt relative, nici interdependente. Nu devi bogat când ai scăpat de sărăcie, și nici sărac când nu ai bogăție.

Întrebarea înțeleaptă nu este legată de ce ai, pentru că nu ce ai determină dacă ești bogat sau sărac, ci CE DAI !!!

Dacă îl ai pe Domnul, ai totul, deci poți da. Cei care nu-L au, pot avea totul, că nu au nimic, deci nici nu vor da.