“A cunoaste”, din punct de vedere omenesc, poate fi util, dar nicidecum mântuitor

Credința nu este nici autosugestie și nici părerea cea mai probabilă sau apropiată de posibil. Credința nu este spălarea creierului și nici o teorie larg acceptată în cercul în care mă învârt. Credința nu este autoimpunerea unui ritm de viață sau a unor ritualuri mecanice, mai mult sau mai puțin culturale. Credința nu are nimic de-a face cu apartenența la o familie, trib sau nație.

Credința este revelație. Fără o descioperire personală a lui Isus, orice concept și scremere rațională sau emoțională rămâne fără nici un rezultat, pentru că o convingere puternică a realității, fie ea și spirituală, se poate naște doar dintr-o relație cu existența; iar Isus Christos ESTE totul în toți.

Credința este cunoaștere, nu ignoranță. Revelația aduce cunoaștere, iar cunoașterea fundamentează rostul de a exista.

Credința este experiență, pentru că este absurdă cunoașterea transcendentă, într-o lume atât de palpabilă, în care confruntările sunt atât de directe.

Domnul s-a descoperit și vrea să zidească în tine o credință vie, venită prin revelație, prin cunoaștere, pentru experiențele spirituale personale.

Dacă nu ai credință, cere-o!