Nu am suportat niciodata sa memorez. De cate ori trebuia sa-mi umplu capul cu cateva strofe ciudate aveam impresia ca nu sunt mai mult decat o banda uzata de magnetofon TESLA.

Vrand, nevrand, mintea ni se umple cu tot felul de lucruri, utile si inutile. Tinem minte persoane, chiar daca nu o sa le mai intalnim vreodata, locuri, evenimente, mirosuri, gusturi, cele mai multe dintre ele comportandu-se ca amintiri placute sau dureroase.

Partea ciudata a lucrurilor sta in incapacitatea noastra de a memora ce trebuie si in neputinta noastra de a uita ce ar trebui sa uitam.

Uitarea este o mare binecuvantare cand suntem gata sa renuntam la a trai din amintiri sau la ne culca pe laurii victoriilor trecute. Uitarea este o mare binecuvantare atunci cand refuzam sa ne mai gandim la esecurile care ne-au tinut incorsetati ani de-a randul. Uitarea ne este un bun aliat cand nu ne mai alimentam furia din ranile trecute. Uitarea este buna cand nu te mai lasi manipulat de fricile care te-au legat ani de-a randul. Uitarea este de partea ta cand nu-l lasi pe parasul cel vechi sa-ti repuna pe retina pacate iertate cu mult timp in urma.

Nu-ti fie frica sa uiti.
Iertarea nu este un handicap!