Spiritualitatea nu este tendinta omului de a trai intr-o lume abstracta

Nu poti trai pacea daca nu experimentezi disperarea. Pacea ramane un concept abstract, fara continut, daca nu ai fost zdrobit de neliniste, agitatie, lupta.

Pentru multi, pacea inseamna viata fara responsabilitati, fara efort, o viata fara culoare sau gust. Pentru altii, pacea este starea de adormire totala, in care nu interactionezi cu nimeni, doar din cand in cand cu gandurile putine si razlete care au curajul sa treaca ca o cometa prin constelatia creierului parasit.

Isus ne invata cum sa experimentam pacea, indiferent de circumstante, dar nu o pace temporara, ci umplerea inimii cu implinirea prezentei Lui, chiar in mijlocul dificultatilor vietii.

Pacea care vine din prezenta lui Isus este mobilul cresterii spirituale. Spiritualitatea nu este tendinta omului de a trai intr-o lume abstracta, definita prin enunturi foarte pompoase, prin axiome teologice, in care fiintele sunt doar ingeri si demoni. Spiritualitatea inseamna in aceeasi masura PRAGMATISM. Iacov este foarte clar in explicatia spiritualitatii cand defineste viata de credinta.

Trairea credintei nu inseamna definitii sofisticate memorate din cartile de teologie, ci FAPTE. Aceste fapte ale credintei nu sunt LEGALISM pentru ca nu ele sunt cauza credintei, ci EFECTUL EI!

Pacea la care suntem chemati inseamna sa trim prin credinta, bazati pe promisiunile Domnului, iar acest lucru sa se vada in viata de zi cu zi, prin iertare, dragoste, blandete… roada Duhului.

Disperarea care aduce pacea, insa, nu este expresia naivitatii noastre, ci experientele in care ne arunca insusi Isus.
Nu exista pace fara disperare si nici crestere fara iertare.