Uitam ca saturatia este o stare efemera…

Este greu sa mai multumesti pe cineva. De fapt, este imposibil sa multumesti pe cineva care este nemultumitor. Adevarul este ca suntem tot mai greu de multumit. Nu suntem multumiti de serviciu, de scoala, de masina, de casa, de haine, de cum aratam, nu suntem multumiti de vreme, de copii, de biserica…
Am intrat intr-un cerc vicios din care nu este scapare, pentru ca ne-am pus intr-o ecuatie falsa. Aceasta ecuatie incearca sa gaseasca elementele care lipsesc pentru ca multumirea noastra sa fie la un nivel acceptabil, elemente pe care altii sunt datori sa ni le satisfaca. De exemplu, voi fi multumit la serviciu, daca salariul mi se va mari cu… sau, voi fi multumit acasa, daca mâncarea va avea gustul…
Oare ce face din noi oameni nemultumiti si ce ar putea sa ne dea adevarata multumire?
Eroarea pe care majoritatea o facem este conditionarea multumirii de ce se intâmpla sau de ce fac cei din jur. In acel moment, multumirea devine un judecator aspru, pe cât de juste ne sunt asteptarile (in dreptul altora), care niciodata nu va putea fi satisfacuta, sau chiar daca este satisfacuta pe moment, in clipa urmatoare pretentia creste si cad in aceeasi insatisfactie initiala.
Altii comit alte greseli fundamentale: conditioneaza multumirea de saturatia anumitor pretentii sau asteptari. Uitam ca saturatia este o stare efemera, subiectiva, un fel de sac fara fund, un hau la fel de mare pe cât era stomacul lui flamânzila.
Cum putem fi atunci multumitori, intr-o vreme atât de agitata?
Mai intâi trebuie sa stim bine ca NOI SUNTEM MULȚUMITORI SAU NEMULȚUMITORI, indiferent de ce ni se intâmpla. Multumirea nu este alimentata din afara, de ce este in jurul nostru, ci este chiar modul nostru de a fi, infectat de virusul nemultumirii, din firea pamânteasca, sau vindecat de acest virus, prin natura noua primita de la Christos.
Apoi, multumitor poti fi daca alegi asta, nu daca ti se impune sau daca te astepti sa ajungi asa.
Uita-te atent la inima ta si vezi daca starea ei este multumitoare