Ne-am ingropat in filosofii complicate si in teologii serbezi…

“M-a luat pe nepregatite” - este una dintre cele mai des invocate scuze pe care infractorii o folosesc pentru a se apara. Tot aceasta scuza este folosita si de catre naivi. Nici cei care dorm nu gasesc una mai buna. Iata deci o scuza comuna pentru evenimente neasteptate.
America nu a fost pregatita pentru 11 Septembrie 2001. Oare ce a impiedicat-o sa nu fie? Noi nu suntem pregatiti, de foarte multe ori, pentru evenimente mari care pot sa se intample. Atunci cautam scuze.

Cel mai mare eveniment universal, din toate timpurile, va fi revenirea lui Isus Christos! Este o intrebare banala, care ti-a fost pusa de multe ori: ce faci pentru acest extraordinar eveniment? Viata ta trece, se scurg secundele, minutele, zilele si anii. Am intrat intr-o rutina greu de demolat. Ne-am ingropat in filosofii complicate si in teologii serbezi. Avem jurstificari si explicatii pentru orice se intampla. Un singur lucru ne scapa: acel moment este stiut doar de catre Dumnezeu si este scopul suprem pentru care am ales sa fim crestini. Dincolo de binecuvantari, dincolo de frumusetea momentelor de partasie, a dragostei exprimate si primite, nimic nu se poate compara cu evenimentul unic al intoarcerii Mirelui.

Ce faci, astazi, gandindu-te la iminenta intalniri tale cu Domnul?

O mare parte a crestinismului, din pacate, s-a culcat pe o ureche si a uitat ca esenta asteptarii este vegherea. Asa am ajuns sa traim un crestinism marcat de materialism, de placere, de distractie, de imbuibare, numind toate acestea, foarte spiritual, binecuvantari. Lenea spirituala si insensibilitatea fata de lumea care piere a disparut, pentru ca ne-a disparut perspectiva iminentei revenirii Domnului. Viata spirituala este o anexa incomoda la alergarea noastra si devine tot mai mult o corvoada greu de suportat.
De ce?
Pentru ca astazi noi stim ce facem pentru ce se vede, dar foarte putini mai stiu ce este important.