Spovedania
ne retragem in propria carapace, ducand viata testoasei care se multumește cu propria-i mutra bosumflata
Este aproape insuportabil sa-ti afle cineva slabiciunile, mai ales daca ești foarte interesat de propria imagine. Simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare, ca tot castelul de nisip al imaginii perfecte, ridicat cu atata grija ani de zile, se destrama. Rostul de a trai se diminueaza simtitor, iar un puternic sentiment al eșecului, chiar o disperare ne inunda. Toate acestea pentru ca ani de zile am fost robiti de imaginea de sine, mai ales in fata semenilor.
Ciudatenia este ca in mediul nostru lejer, familia, nu mai conteaza imaginea de sine și cadem in extrema opusa, in care indifferent ce fac, nu-mi mai pasa.
Pe de alta parte, anumite experiente ne-au ranit in așa mare masura, incat ne retragem in propria carapace, ducand viata testoasei care se multumește cu propria-i mutra bosumflata.
Nu putem nega ranile lasate de pacatele comise, chiar daca au fost iertate. Adevarul este ca mai greu ne ieram noi inșine decat ne iarta Domnul. Iertarea nu aduce o sclerozare a memoriei, așa ca mai purtam grozavia pacatului mult timp de la iertare.
Este o singura cale sa scapam de acest blestem al autoflagelarii spirituale, a duplicitatii: MARTURISIREA!!!
Am intalnit o opozitie feroce fata de aceasta disciplina atat de binefacatoare. Este și normal sa fie așa, atata timp cat a fost atat de mistificata sau de multe ori a fost folosita impotriva celui care a focut marturisirea. Pe de alta parte, nu se cunosc bine efectele benefice ale acestei discipline. Iata cateva dintre ele:
elibereaza constiinţa
aduce pace intre fraţi
elibereaza de duplicitate, ipocrizie si prefacatorie
elibereaza de teama de a fi manipulat
construieste spiritul de comunitate si de partasie
distruge spiritul de razbunare
aduce vindecare in relaţiile cu fraţii si cu Dumnezeu
Una dintre preocuparile celui care dorește sa practice marturisirea este alegerea persoanei potrivite. Recomandarea este ca acea persoana sa fie matura spiritual, recomandabil o persoana ordinata, gata sa te ajute fara sa-ti faca rau.
Posted by iancsz.
Filed under Editoriale
Posted on Fri, 08 August 2008 at 5:10 pm
Subscribe to RSS 2.0 feed.
Tot timpul m-a preocupat aceasta problemaa marturisirii pacatelor. Nu am simtit nevoia sa ma marturisesc unei alte persoane ,nu pentru ca am fost sfant ci pentru anumite retineri care le-am avut:
20 Aug 08 at 11:19 pm #-spovedania am vazut-o ca o practica mai ales in cadrul bisericilor ortodoxe si catolice
-sa nu uitam ca biserica institutionala de-a lungul istoriei a comercializat iertarea pacatelor
-uneori cred ca marturisirea catre o persoana ,mai ales daca este dintre lideri,poate fi uneori superficiala daca nu este ajutata persoana in cauza la o restaurare completa
-un model de marturisire pentru mine este Ps 51
in care printre altele se accentuiaza ca pacatul este intotdeauna impotriva lui Dumnezeu,asa ca de la EL trebuie sa primim confirmarea intima ca am fost iertati
-daca ne revin in minte pacatele trecute ,aceasta nu este numaidecat o suferinta ci poate o modaliatate de a ne face sa stam alerti pentru a nu repeta pacatul in viata noastra
-apoi daca revenim la noi la evanghelici, gasirea persoanei potrivite este o mare problema dupa ai subliniat si tu.
-apoi ce ne facem cu persoanele care sunt cunoscute in mod public ca au pacatuit si nu au fost disciplinate dupa regulile biblice. O persoana cu acelasi pacat isi va pune mai putin problema marturisirii unor lideri din biserica fie ei si ordinati
-datorita slabiciunilor celor la care credem ca trebuie sa ne marturisim, ca sa nu facem publicitate pacatului il lasam numai pe,Dumnezeu sa stie
Tot timppul m-a preocupat problema asta a spovedaniei. Nu m-am marturisit altei persoane nu pentruca am fost sfant ci pentru ca am avut si mai am cateva retineri.
20 Aug 08 at 11:31 pm #-am vazut-o ca o practica specifica bisericilor ortodoxe si catolice
-sa nu uitam ca biserica a comercializat iertarea pacatelor
-imaginea in fata oamenilor nu este mai importanta(nici nu ar trebuii sa fie) decat imaginea pe care o are Dumnezeu despre noi
-faptul ca ne revin in minte greselile din trecut nu este numaidecat o suferinta, ci poate o modaliate de a ne tine atenti de a nu repeta aceleasi pacate.
-apoi iertare este o chestiune de practica zilnica (vezi tatal nostru)
-marturisirea catre o persoana poate fi uneori superficiala daca nu este condusa catre o restaurare completa a perosnaei(vezi Ps 51)
-pana la urmna orice pacat este impotriva lui Dumnezeu asa ca cel mai important este ca de la El sa primesc confimarea intima a iertarii si nu dela o persoana fie ea si ordinata
Imi pare bine sa te reintalnesc!
Stiu ca marturisirea este un subiect destul de controversat, pentru ca este o practica, omeneasca, foarte dificila.
Vreau sa precizez ca editorialele nu surprind detaliile mesajelor rostite in biserica ci doar au rolul sa “incite” putin cu privire la importanta lor. Cu alte cuvinte, prin aceste editoriale incerc sa deschid apetitul pentru subiectele care sunt tratate in profunzime la studiile biblice.
Legat de ce spuneai, ai dreptate cu privire la piedicile care pot aparea si le-ai identificat intr-un mod foarte realist. Peste toate, trebuie sa tinem cont de cateva cazuri care necesita practicarea marturisirii. Printre acestea, se remarca pacatul impotriva fratilor, care trebuie rezolvat cu fratii, nu doar cu Domnul, patimile sexuale care, deseeori, au o putere prea mare pentru a lupta singur si pacatele care au implicat practici oculte, vrajitorii etc. Pentru acestea, si nu numai, marturisirea este o mare binecuvantare.
Apoi, am remarcat in expresiile tale o retinere fata de oamenii carora le facem marturisirea. As completa doua lucruri:
- si noua ne fac altii marturisiri, asa ca totul trebuie sa inceapa cu noi in corectarea atitudinii si a maturitatii cu care trebuie primita o marturisire;
- nu este un principiu corect sa respingem ceva doar din cauza experientelor negative (chiar daca sunt prea multe…)
Oricum, stiu ca marturisirea se practica destul de putin (mult prea putin). Eu invat biserica pe care o pastoresc sa fim sinceri si transparenti unii fata de altii, la fel cum suntem fata de Domnul, in ciuda imperfectiunilor noastre, care deseori ranesc. Cat priveste persoana areia ii incurajez sa practice marturisirea, cred ca aceasta trebuie sa fie pastorul caruia ii pasa de oamenii din biserica. Daca nu-i pasa (ma refer la exemplele tale negative), ma intreb daca acel pastor pastoreste…
Cred in continuare ca o atitudine matura in biserica aduce zidire prin marturisire si nicidecum manipulare ulterioara.
21 Aug 08 at 8:54 am #