au scremut o intrebare, urmata de o inchidere apasata a ochilor, de frica raspunsului…

Erau atat de nesiguri pe ei, incat intrebarea pe care au pus-o nu cred ca s-a vrut a fi doar argumentul nevinovatiei in fata celorlalti, pentru ca raspunsul ar fi putut sa fie in dreptul oricarui ucenic: DA, TU EȘTI!
Nu cumva sunt eu? O intrebare rostita ragușita din gatlejul aspru al tuturor ucenicilor, cu o frica nebuna, ca și cand ai mai avea in buzunar ultimii 5 lei și ai cumpara un Loz in Plic; poti sa pierzi tot sau poti sa caștigi.
Puteau sa piarda respectul celorlalti, partașia cu Domnul, daca raspunsul ar fi fost, Tu Ești! In final s-a auzit și aceasta afirmatie și Iuda a fugit in graba.
Ucenicii, insa, iși cunoșteau limitele și au scremut o intrebare, urmata de o inchidere apasata a ochilor, de frica raspunsului, pentru ca fiecare se știa VULNERABIL.
Iata ce raspunsuri ar fi fost posibil sa fie date acestei intrebari tulburatoare:
Petre, nu la traderea ta vreau sa ma refer acuma, in seara asta speciala. Noi doi o sa avem o discutie intima, peste cateva zile și o sa-ti spun intre patru ochi ce va trebui sa auzi. Acuma nu este ceasul tau.
Toma, tu poate ca nu m-ai vandut pentru ca preotii nu ti-au adus banii in avans și nu ai crezut ca o sa-i primești pana nu-i vezi in mana ta. O sa vina o zi in care tot scepticismul tau rautacios se va spulbera.
Filipe, dupa calculele tale, multimile ar ramane flamande pana vei avea in visterie atatia bani sa cumperi un tren cu paine. Douasprezece coșuri te-au impresionat, nu te-au invatat. Chiar nu intelegi ca Eu sunt Painea Vietii?
Ar fi putut Domnul sa-i acuze pe fiecare pe rand de lipsa de loialitate, de lipsa de credinta, de egoism, de frica, de lașitate, de ura, oricare dintre acestea insemnand TRADARE.
Te invit sa pleci 2000 de ani de ani in urma, intr-o camera misterioasa, cu o paine aburinda pe masa, un sos amar și cateva verdeturi, unde, rand pe rand, cu groaza unui raspuns neașteptat, va trebui, sa rostești aceeași intrebare existentiala: nu cumva…???
Ce raspuns ai primi?