Crestinismul de astăzi nu duce lipsă nici de teologi (mare har că biserica le-a supravietuit…), nici de tehnică, nici de bani si nici de idei. Crestinismul duce lipsă de oameni profunzi, care au tăria să se oprească

Ne e frică să facem liniste pentru că s-ar putea să ne auzim pe noi însine, iar ceea ce auzim să nu fie tocmai ce am dori.
Fugim… Fugim de oameni, fugim de responsabilităti, fugim de confruntări, dar mai grav decât toate acestea este că deseori fugim de noi însine. Profităm de jungla în care ne ducem zilele, labirintul păienjenos care ne înconjoară si în spatele cărora ne găsim culcusuri tainice.

Această junglă în care ne pierdem identitatea fată de noi însine, ascunzându-ne, poate fi zgomotul asurzitor din jurul nostru, manifestat prin stres, viteză, tobe de esapament sparte, frâne bruste înnegrind soselele, Dolby Sound de se scutură sălile de cinematograf de unde ai toate sansele să iesi cu o încurcătură de mate, supra-informatia inutilă de pe la scoli, backpack-ul plin de junk food, ambalat în plasticuri tot mai scârtâitoare, tocurile plombate cu potcoave… Totul sună. Trăim într-o lume prea zgomotoasă, care devine un paravan atât de eficient pentru a ne ascunde gândurile, ideile, mai ales principiile. Cine suntem, ce scopuri avem, încotro ne îndreptăm, sunt sunete prea soptite pe lângă uraganul: ÎMI TREBUIE SI ASTA, O VREAU SI PE ASTA, O SĂ-MI CUMPĂR SI ASTA, O SĂ VÂND…
În această junglă ne ascundem sentimentele, care devin tot mai incolore, iar umanitatea din noi are nevoie de respiratie artificială, altfel o săcomunicăm prin sunete precum R2 din Războiul Stelelor. Nu ne mai pasă nici de altii, pentru că trebuie să ne salvăm pielea noastră proprie si personală în această junglă sălbatică a modernitătii exprimată prin sunetele de celulare care mai de care mai agresive.
Cum să mai auzi glasul lui Dumnezeu, cum să mai experimentăm călăuzirea, cum să ne mai cunoastem pe noi însine, cum să ne mai auzim glasul adânc, aproape sufocat, al constiintei?
Crestinismul de astăzi nu duce lipsă nici de teologi (mare har că biserica le-a supravietuit…), nici de tehnică, nici de bani si nici de idei. Crestinismul duce lipsă de oameni profunzi, care au tăria să se oprească si să asculte. Chiar si gândurile lor…