Atât de aproape, dar atât de departe
Eu aș fi murit de inimă să fi trăit odată cu ei.
Și-au pierdut trei ani și jumătate din viață, au renunțat la prieteni, la familii, la câștig, au sperat atât de mult, au trăit intens fiecare zi, viața le-a fost un amalgam de extaz și decepții, iar acum, nici nu le mai vine să se gândească la ce a fost.
Câțiva dintre ei au rămas împreună, speriați, tremurând de frică, galbeni și cu pupilele căscate, purtând ultima imagine a Celui în care și-au pus toată speranța și care nu mai este. Alții mai păstrează încă în priviri ceața din Ghetsemane, unde L-au văzut pentru ultima dată, alții încă simt răceala pavajului din curtea Marelui Preot, iar unul, mai timid, mai retras, stă înlemnit într-un colț al camerei bine ferecate, purtând în minte paralizanta imagine a trei cruci, iar pe cea din mijloc este chiar El.
Totul s-a năruit.
Au trecut trei zile, iar câteva femei s-au trezit mai curajoase să încerce să facă un ultim gest pentru Cel în care crezuseră, și să-I mai îmbălsămeze trupul.
De aici se schimbă istoria. Isus înviase și începuse să se descopere. Primele, femeile. Desconsiderate, sunt urmate de Ioan și Petru. Apoi, aud toți o voce chiar între ei: Pace Vouă! Doi, își exprimau resemnarea pe drumul Emausului, când, un necunoscut apare între ei. Îl recunosc la frângerea pâinii când îi văd mâinile străpunse. Mai este încă unul, și nu trebuie să se piardă - Toma. A atins coasta și mâna Mântuitorului, iar de acuma, totul părea a se relua de la început. L-au mai văzut peste 500 de frați, iar ucenicii au un dinner special, la Marea Tiberiadei, pâine și pește prăjit. Wow!Mănâncă și El! Are trup adevărat!
Eu aș fi murit de inimă să fi trăit odată cu ei.
A urmat apoi un șir lung al descoperirilor prin revelație. Dar, înainte de acest șir, a fost glorificarea prin înălțare, apoi Cincizecimea, 3000, apoi 5000, apoi milioane.
A urmat Saul (Pavel), apoi alții și alții, până la noi, oameni care au acceptat revelația și care-L poartă pe Isus cel înviat în inimi, în minte, în alegeri, în comportament, dar mult mai mult, în nădejde, în credință și în dragoste. Acestea ne împing să împlinim Marea Trimitere a Celui Înviat!
Trăiești această revelație?
Posted by iancsz.
Filed under Editoriale
Posted on Sun, 30 March 2008 at 12:04 pm
Subscribe to RSS 2.0 feed.





