Nu prea am complexe si nu sunt sigur că ăsta este un complex…

În 16 martie 1935 (La Multi Ani, Apu!!!!!), s-a născut un om minunat, unic, un om căruia, dacă vrei să-i enumeri calitătile, îl umbresti. NU EXAGEREZ CU NIMIC!
Nu l-am văzut niciodată nervos sau pierdut cu firea, răzbunându-se sau căutând dreptatea lui. Nu l-am văzut trăind pentru sine si nici mofturos. Nu l-am văzut certându-se sau ridicând tonul. Nu m-a bătut nici când am meritat (si se putea întâmpla de multe ori…)
Mai presus de toate, însă, ceea ce stiu cel mai mult despre el este legat de biserică. Niciodată nu a strălucit în vreun domeniu anume, nu este un predicator strălucit, nici un dirijor de cor performant (măcar că le face pe amândouă), dar are ceva special, ceva ce nu vine din “ceea ce poate el face” ci din ceea ce el ESTE. Apu a făcut multe, foarte multe, poate prea multe. Nu acestea l-au făcut un om de o calitate rar întâlnită, ci ceea ce el este. Simpla lui prezentă asează lucrurile, le calmează, stabilizează totul. Emană o liniste inimaginabilă.
Îmi dau seama, privindu-l atent, că nu voi putea ajunge ca el, niciodată. Totusi, este omul pe care îl am model, mă inspiră, m-a influentat cel mai mult în viată si voi vontinua să-l privesc cu admiratie.
Este Tata.
La Multi Ani, APU!