Oamenii au o perspectivă atât de îngustă, pe cât de înguste le sunt căutările și așteptările

Faimă, popularitate, putere, influență, adepți, zgomot, laude, recunoaștere… himere pentru care mulți muritorii de rând își cheltuie întreaga viață, fără a înțelege că, venite din partea altor muritori care, la rândul lor caută aceleași lucruri, toate acestea devin atât de puerile și fără valoare.
Ce-o fi fost în inima Domnului în momentul în care, atotștiutor fiind, îi vedea pe acei oameni strigând din toți rărunchii lor osanale și laude, iar peste doar câteva zile urlând cu venele de la gât umflate cât degetul să fie răstignit? Cum să te bucuri de atâta falsitate, instabilitate și… spirit de turmă?
Diferența atitudinilor personajelor implicate în triumfala intrare în Ierusalim a constituit-o perspectiva eternă.
Oamenii au o perspectivă atât de îngustă, pe cât de înguste le sunt căutările și așteptările. Vor slava imediată, fală și glorie trecătoare. Isus, chiar din mijlocul lor, prin atitudinea sa, declară că slava pe care o caută este cea venită de la Tatăl.
Oamenii caută să promoveze ceea ce le acoperă un interes imediat. Isus nu și-a căutat propriul interes ci , inclusiv în această situație, a căutat să împlinească scopul întrupării, CRUCEA.
Oamenii caută senzaționalul, spectacolul, dar Isus a văzut totul dincolo de flori, haine proșternute și frunze de finic, un lemn atâtnat între cer și pământ, un lemn al blestemului… și a în-ceput să plângă.
Oamenii au încceput să viseze cu ochii deschiși la mesia lor, dar Isus a rămas Mesia Lui Dumnezeu pentru oameni.
Dragii mei, încercând să avem o optică realistă asupra evenimentului extraordinar care s-a petrecut în duminica dinaintea crucificării Domnului, cred că mulți dintre noi am fi căzut la examenul la care s-au supus noroadele de atunci. Suntem atât de dornici de spectaculos, atât de impresionați de sunete, de bombastic, încât, de multe ori, neglijăm ce contează: o persoană, Isus.
În spatele a ceea ce se întâmplă, cât îl mai vedem pe El, cel care ține în mâna lui toate circumstanțele? Slava oricum o are… Noi, doar trebuie să o recunoaștem