Ce fel de cursuri de Managementul Timpului, al Eficienţei sau cursuri de Psihologie, Teologie, Medicină Alternativă, Counseling, o fi absolvit Iov de a ajuns atât de echilibrat în cele patru domenii esenţiale ale vieţii, când astăzi, doctori în Ştiinţele Educaţiei, în Teologie şi Psihologie, în Management şi alte ştiinţe la modă, nu pot sa fie atât de cumpătaţi?

Am întâlnit oameni care “nu au timp de Dumnezeu şi de o relaţie vie şi profundă cu El” pentru că au prea mult de lucru. Pentru aceştia, 24 de ore înseamnă lucru. Aruncă la coşul de gunoi familia (este o minciună şi o autoînşelare că se sacrifică pentru familie), aruncă la gunoi odihna, aruncă la coşul de gunoi Biserica… Munca, pentru ei, este singurul motiv pentru a trăi. Tot aceştia se victimizează că nu sunt apreciaţi pentru efortul lor, pentru banii câştigaţi, dar uită câteva lucruri: (1) Nimeni nu le cere mai mulţi bani şi (2)dau vina pe altcineva pentru pasiunea pe care au făcut-o pentru un dolar în plus, crezându-se mai “bărbaţi” dacă rezistă 23 de ore pe zi la lucru. De fapt, acest gen de oameni este al materialistului care-şi argumentează setea după bani prin blestemul aruncat asupra bărbaţilor de a câştiga pâinea cu sudoarea frunţii (chiar dacă lucrează sub un aparat de aer condiţionat…)

O altă anomalie sunt oamenii care nu au timp de familie pentru că “au de slujit”. Nimeni nu le cere să sacrifice familia pentru slujire, dar unii au ajuns să iubească slujirea mai mult decât familia. Ce slujire o fi aia?
Nici invers nu dai dovadă de echilibru, renunţând la slujire sau la muncă din cauza timpului pe care (mira-m-aş) l-ar petrece cu familia.

Iov este exemplu de tată care a avut timp să vorbească cu Dumnezeu, cu fiecare dintre cei 10 copii ai lui, dar avea şi o companie prosperă şi uriaşă. Cum făcea asta? Simplu. Împărţea ziua în patru: pentru Dumnezeu, pentru familie, pentru muncă şi pentru odihnă.