Toată otrava diavolului a încăput în acel sărut scârbos…

Comunicăm. Vorbim. Tragem cu ochiul. Ţipăm. Ne încruntăm. Ridicăm pumnul. Scoatem limba. Zâmbim. Mişcăm sprâncenele. Ne scărpinăm în cap. Ne plesnim peste frunte…

Comunicăm. Ne tundem zero sau ne croim o coamă. Ne luăm blugi rupţi în fund. Bluză lăbărţată sau tricou mulat. Fustă lungă sau ciorapi de culori diferite în ambele picioare.

Comunicăm. Tăcem sau murmurăm. Privim lung, în gol, sau ţintim ochii celuilalt.
Comunicăm. Tăiem calea cu maşina noastră mai puternică şi mai roşie sau oprim şi când avem prioritate.

Comunicăm.

Poate că unul dintre cele mai profunde şi pline de semnificaţie gesturi este sărutul. Te rog să nu roşeşti citind editorialul, pentru că este un gest foarte uman, mai ales că are o încărcătură unică, puternică şi aparte.
Diavolul a denaturat tot ce este frumos, aşa că oamenilor le este ruşine de lucrurile cu semnificaţie, dar prea pervertite.
A da un răspuns corect, bun, este echivalentul celui mai nobil gest între parteneri: sărutul.
Sărutul semnifică dragostea, prietenia, parteneriatul, libertatea, pacea, iertarea, împăcarea. A da un răspuns corect şi bun unei persoane, are valoarea unui sărut pe buze.

Cât de parşiv este, însă, să foloseşti forţa acestui gest intim pentru a-i da o încărcătură demonică…
Iuda, nu a găsit nici un gest mai puternic pentru a-L vinde pe Isus, decât sărutul. Toată otrava diavolului a încăput în acel sărut scârbos. De fapt, otrava păcatului adunată din toate generaţiile au trecut pe obrazul pur al Mântuitorului, în grădina trădării şi a biruinţei, Ghetsimani.

Crima îşi găseşte scut în spatele sărutului. Ioab nu a putut să se apropie mai mişeleşte de Amasa decât prin a pretinde o sărutare prietenească, mânjită de cuţitul prea ascuţit ca să nu curme o relaţie, o viaţă, o idée.

Cum îi răspunzi partenerului de viaţă? Un sărut dezgolit de semnificaţie este mai greţos decât ura pe faţă!