Cât costă un om? (Prov.23)
OAMENILOR NU LE PASĂ DE VALOAREA UMANĂ A CELORLALŢI
Cine n-a auzit de Elvis Presley? Unii îl ştiu chiar de când era lider de închinare într-o biserică, dar adevărata popularitate a dobândit-o în afara bisericii, pe scenele luminoase ale dezmăţului. Cine n-a auzit de Withney Huston, celebra cântăreaţă formată în corurile Gospel, dar exportată în lumea “albă” a drogurilor şi vânătă a pleznelilor şi depravării? Cine n-a auzit de fenomenul Brithney Spearce, adolescenta “pură” a anilor ‘90? Cine n-a auzit de atâţia care au început timid, dar bine, fără a face mari valuri, dar stând în locul corect, unde era apreciată valoarea lor umană, dincolo de talentul lor. Doar că ajungem la un moment dat să credem că lumea este prea mică pentru noi, aşa că suntem împliniţi doar dacă numele nostru este rostit de mai mulţi oameni decât au locuit pe strada bunicilor, unde ne-am petrecut copilăria. Dacă ai ceva talent (şi… cine nu are cel puţin un talent), ochii hienelor se vor aprinde ca flăcările în jurul tău, încercând tot felul de reciprocităţi.
Oamenii caută să-şi stâmpere setea după spectaculos, încercând să capteze spectaculozitatea celorlalţi pentru propria pornire. Elvis nu a fost iubit, dar muzica lui a fost adorată. Withney nu este agreată, dar muzica ei, ascultată. Brithney, nu este suferită, dar grosolăniile ei pe scenă, savurate. Cu alte cuvinte, oamenilor NU LE PASĂ DE VALOAREA UMANĂ A CELORLALŢI, DAR VOR SĂ EXPLOATEZE POTENŢIALUL ALTORA!!!!!!!!!!!!!!!!
Tragedia este că la început, îi prinde în mreje cu oferta popularităţii, a celebrităţii, a bogăţiei, şi nu-şi dau seama că în curând vine nota de plată când li se cere mai mult decât au primit. De fapt, li se ia totul: lui Elvis, viaţa, Withney reputaţia, liniştea şi sănătatea, iar săraca Brithney, a ajuns o epavă eşuată pe nisipurile puturoase ale sinuciderii, proprii ei copii devenind o povară.
Există un singur loc unde valoarea ta este mai importantă decât ceea ce poţi tu să dai altora, mai ales dacă ceea ce poţi da suscită entuziasmul şi setea vampirică de senzaţional a celor din jur. Acest loc este Împărăţia lui Dumnezeu, unde fiecare îşi pune talantul în negoţ pentru slava lui Dumnezeu, nu orgoliu şi egoism personal şi nici insensibilitatea şi formalismul celor din jur.
Ai valoare! Dumnezeu ştie asta, pentru că El ţi-a dat-o! N-o risipi!
Posted by iancsz.
Filed under Editoriale
Posted on Fri, 08 February 2008 at 2:59 pm
Subscribe to RSS 2.0 feed.






Interesant ce zici tu aici, Ioanci.
Subcultura bisericeasca ne spune ca daca decizi sa servesti pe altii (adica sa iti pui in negot talantul) atunci o sa duci o viata neimplinita: vei fi sclavul altora, toti te vor trata ca pe un pres, nu vei primi nimic inapoi etc. Asadar, fiecare cu ciozvarta lui.
Insa ce spui tu este total contradictoriu cu aceasta perceptie generala care suna atat de logica firii umane. Tu spui ca de fapt numai servind pe altii vom fi cu adevarat satisfacuti.
Insa uite o provocare pentru tine. Ce mesaj ai la adresa oamenilor crestini care isi limiteaza activitatea de servitori doar in cadrul famiiliei lor? Deci mai concret, ce raspuns ai pentru o scuza de genul
09 Feb 08 at 1:37 pm #“Muncesc 8-9 ore pe zi ca sa pun painea pe, masa, asta nu este o forma de servire?”
O idee interesanta ce o deduc din articolul tau este ca oricum vom ajunge sa slujim pe ceilalti. Chestia cu “imi vad doar de familia mea” este de fapt un mit pe care din pacate multi oameni il cumpara.
La sfarsit, cand se va trage linie, ori vom fi ajuns sclavii imaginii noastre proprii (ceea ce inseamna ca ne-am petrecut viata facand pe placul altora), sau vom fi recunoscuti de Dumnezeu insusi fiindca am raspuns chemarii de a sluji pe altii.
Asa de bucuros sunt fiindca in RCF zbarnaie ecoul slujirii fratesti, fara prefacatorie. Fie ca Domnul sa rezulte in tot mai multa pasiune in slujire!
09 Feb 08 at 10:45 pm #foarte adevarat
14 Feb 08 at 5:57 pm #