Am mai invatat un lucru: Poti visa vise fara ca sa ai ganduri prealabile. In general visam despre evenimente, persoane, ganduri sau asteptari care ne macina sau care sunt destul de recente.

Nu am visat niciodata sa pastoresc in diaspora. Nu am structura psihologica necesara pastorilor care pastoresc in America de Nord. Ca sa fi un pastor eficient aici, ai nevoie de “tarie de cerbice”, de mai multa duritate decat posed, de putina agresivitate, populism, democratie, iar eu nu am nimic din toate acestea. faptul ca au trecut apoape 2 ani de cand pastoresc aceasta biserica este numai o minune. Cu atat mai mult cu cat nici nu este o biserica inregimentata in tot felul de organizatii si partide religioase. Intr-un fel, imi este destul de greu si sa definesc (dupa criteriile omenesti) ce fel de biserica ne-a indemnat Domnul sa intramam aici. Repet, dupa criteriile omenesti… deoarece stiu bine ce inseamna Biserica si ce asteapta Domnul de la ea.

Deci, iata-ma in mijlocul unui vis ciudat, un amestec de bucurii si dezamagiri, de extaz si depresii. De fapt, expresia comuna pastoratiei.
M-am trezit din acest vis si mi-am dat seama ca fara a visa nu mai pot trai.
Visul cu care ma culc si cu care ma trezesc, cu care mananc si cu care traiesc, cu care scriu si cu care citesc, cu care imi scriu fiecare predica si cu care editez fiecare emisiune radio, cu care strag mana fiecarui om si cu care ma prostesc cu copiii, visul cu care ma enervez si sunt calm, cu care simt ca-mi pierd viata si cu care sint ca traiesc, este acelasi: Romanian Christian Fellowship (RCF). Nu stiu cat va pastra Domnul pentru mine acest vis si nu stiu cand se va termina… Deocamdata visez, iar maine voi reveni spunandu-va cum este acest vis.
La Multi Ani!